Trebuie să renunți la animalul tău?

Pe scurt

Ce spun ghidurile, animal cu animal

Aceasta este, pe scurt, poziția CDC, a unei sinteze din 2015 publicate în Canadian Medical Association Journal (CMAJ), a Societății Americane de Transplant, a ghidurilor americane HIV și a consiliului european pentru paraziți ESCCAP. Echipa medicală o poate adapta la situația ta.

• Câine sau pisică adultă aflată deja în casă

  De regulă poate rămâne. Recomandările vizează igiena, îngrijirea veterinară regulată și controlul paraziților, nu găsirea unui alt cămin.

• Cățel, pui de pisică sau animal fără stăpân

  Sinteza din CMAJ recomandă evitarea câinilor și pisicilor sub 6 luni și a animalelor fără stăpân. CDC spune că persoanele cu sistem imunitar slăbit ar trebui să evite să dețină pisici mai mici de un an.

• Orice animal cu diaree

  Păstrează distanța până îl vede un medic veterinar. ESCCAP spune că persoanele imunodeprimate nu ar trebui să fie în contact apropiat cu pisici și câini bolnavi.

• Reptile și amfibieni

  CDC nu îi recomandă pentru casele în care trăiesc persoane cu sistem imunitar slăbit. Sinteza din CMAJ spune că ar trebui ținuți în afara acestor case.

• Rozătoare

  Pe lista CDC a animalelor cu risc mai mare. Sinteza din CMAJ le ține și ea în afara caselor cu risc ridicat.

• Păsări de curte, pui de găină și de rață

  Pe aceeași listă CDC. Sinteza din CMAJ atrage atenția în special asupra puilor.

• Păsări de companie

  Colivia ar trebui curățată de altcineva, când se poate. Recomandările pentru transplant cer să nu fie manipulate colivii sau hrănitoare, iar dacă excrementele nu pot fi evitate, să se folosească mănuși și mască.

• Pești de acvariu

  Sinteza din CMAJ recomandă mănuși și ca apa din acvariu să nu ajungă în chiuveta de la bucătărie. Recomandările pentru transplant lasă curățarea acvariului pe seama altcuiva.

• Animale exotice

  CDC numește maimuțele și alte animale sălbatice printre cele cu risc mai mare, iar sinteza din CMAJ recomandă evitarea contactului cu animalele exotice.

• Animale de fermă și mini-zoo

  Sinteza din CMAJ recomandă evitarea animalelor de fermă tinere, iar ghidurile HIV recomandă limitarea sau evitarea contactului direct cu vițeii și mieii.

Două lucruri pot schimba lista pentru tine: cât de slăbit e acum sistemul tău imunitar și starea de sănătate și istoricul animalului respectiv.

Despre cine e vorba

„Imunodeprimat” înseamnă mai mulți oameni decât ai crede

CDC spune că un sistem imunitar slăbit poate avea drept cauză „o afecțiune genetică, o boală precum HIV/SIDA, cancerul sau boala renală ori un tratament precum transplantul de organ sau radioterapia”, precum și medicamente, printre care steroizii, chimioterapia și cele pentru boli autoimune ca poliartrita reumatoidă sau psoriazisul. ESCCAP enumeră vârstnicii, persoanele cu diabet, persoanele cu HIV și pe cele care urmează chimioterapie, transplant de organ sau tratament pentru boli autoimune. Viața fără splină are un risc specific, despre care vorbim mai jos, la mușcături.

Sinteza din CMAJ îi grupează cu copiii sub 5 ani, adulții de 65 de ani și peste și femeile însărcinate, care au și ei un risc crescut de zoonoze și de boală mai gravă. Pentru toți ceilalți, spune că „riscul de boală asociată animalelor de companie este mic”.

Nici nu trebuie să fie vorba neapărat de proprietar. Recomandările se aplică întregii case: un copil aflat la chimioterapie sau un părinte după transplant schimbă ce are sens pentru câinele familiei. Iar riscul se schimbă în timp. Recomandările pentru transplant atrag atenția asupra primelor 6–12 luni după transplant și a perioadei de după tratamentul pentru rejet.

Lacuna

Cei mai mulți oameni nu află niciodată

Un sondaj efectuat la 265 de adulți cu cancere hematologice, hemoglobinopatii sau HIV a arătat că 52% aveau un animal și că doar 16% dintre acești proprietari își aminteau să fi primit informații despre cum să se poarte în siguranță cu animalele. Optzeci la sută făceau ceva ce îi putea expune la infecții. Dintre proprietari, 37% lăsau animalul să doarmă în același pat, iar 28% îl lăsau să-i lingă pe față. Dintre toți pacienții, 30% fuseseră mușcați sau zgâriați de un animal.

Nu e vorba de neglijență. Sinteza din CMAJ notează că deținerea de animale și contactul cu ele arată cam la fel la persoanele cu risc ridicat ca în populația generală și că medicii nu întreabă în mod regulat despre animale. O consecință: 77% dintre casele care și-au luat un animal nou după un diagnostic de cancer au ales unul cu risc ridicat.

Pisici

Toxoplasmoza: o reputație mai rea decât arată dovezile

Toxoplasmoza e motivul obișnuit pentru care oamenilor li se spune să renunțe la pisică, iar boala în sine e serioasă. ESCCAP spune că persoanele imunodeprimate „pot suferi de o formă severă sau chiar fatală” a infecției, la nivelul ochilor, al creierului sau în tot organismul. Ce pun dovezile sub semnul întrebării e cât din acest risc vine de la pisică.

Un studiu european desfășurat în șase orașe mari a comparat femei însărcinate cu infecție recentă și femei neinfectate. Carnea insuficient gătită sau sărată și uscată a explicat 30–63% dintre infecții, în funcție de centru, iar contactul cu solul 6–17%. „Contactul cu pisicile nu a fost un factor de risc.” Erau femei însărcinate, nu persoane imunodeprimate, dar ghidurile HIV enumeră aceleași căi, iar ediția lor pediatrică notează că „majoritatea studiilor nu au reușit să arate o corelație între deținerea unei pisici și infecția cu Toxoplasma la om”.

Calendarul explică mare parte din asta. O pisică elimină de obicei parazitul doar după prima infecție, timp de până la 20 de zile, iar apoi elimină puține oochisturi sau deloc, chiar dacă se reinfectează. Aceste oochisturi nu sunt infecțioase când sunt eliminate: au nevoie de cel puțin 24 de ore în mediu și de obicei de 2–5 zile. O litieră golită zilnic e curățată înainte să fie gata. ESCCAP conchide că, în comparație cu alimentele, apa și solul, riscul direct de la litieră „pare minor dacă aceasta e curățată zilnic”, în timp ce pământul din grădină sau nisipul în care pisicile își îngroapă fecalele „pot reprezenta un risc de infecție mai mare”.

Ce recomandă ghidurile. ESCCAP spune că curățarea zilnică a litierei nu ar trebui făcută de „femei însărcinate sau alte persoane cu risc”. Ghidurile HIV sunt mai precise: pentru persoanele cu un număr de CD4 sub 200 la care analizele de sânge nu arată o infecție anterioară, altcineva (o persoană care nu e însărcinată și nu are HIV) ar trebui să schimbe litiera zilnic, iar cine trebuie să o facă singur ar trebui să poarte mănuși și să se spele bine pe mâini după aceea. Pisicile ar trebui să stea în casă și să mănânce doar hrană comercială sau bine gătită, iar animalele fără stăpân nu ar trebui adoptate sau atinse.

Bucătăria contează la fel de mult ca litiera. ESCCAP recomandă persoanelor cu risc ridicat să consume carne doar după ce a fost bine gătită sau congelată (−20 °C timp de cel puțin două zile), să spele bine fructele și legumele și să poarte mănuși la grădinărit.

Pisici

Boala ghearelor de pisică: totul începe de la purici

Bacteria Bartonella henselae trece de la o pisică la alta prin mușcături de purici și ajunge la om când o zgârietură e contaminată cu excremente de purici. CDC spune că studiile au găsit-o în sângele a până la 1 din 3 pisici sănătoase, mai ales pui, și că persoanele cu sistem imunitar slăbit au un risc mai mare de boală severă. În ghidurile HIV, cea mai mare îngrijorare privește persoanele cu un număr de CD4 sub 100.

Așa că prevenția ține mai ales de purici și de zgârieturi: control continuu al puricilor, sub supravegherea medicului veterinar, fără joacă brutală, iar orice rană de pisică se spală imediat cu apă și săpun. Ghidurile nu recomandă dezgherarea și nu găsesc niciun beneficiu în testarea unei pisici sănătoase pentru Bartonella sau în tratarea unei pisici sănătoase cu test pozitiv. Concluzia CDC: „Poți avea în continuare o pisică, chiar dacă trăiești cu HIV, urmezi un tratament pentru cancer sau ai altă afecțiune care îți poate slăbi sistemul imunitar.”

Câini și pisici

De ce o mușcătură înseamnă altceva pentru tine

CDC precizează că „Majoritatea mușcăturilor de câine sau pisică nu duc la o infecție cu Capnocytophaga sau la vreo boală.” Chiar și așa, această bacterie e motivul pentru care mușcăturile sunt tratate diferit la unele persoane. Capnocytophaga canimorsus trăiește în saliva câinilor și pisicilor sănătoase. Infecția gravă e rară, dar poate evolua rapid.

O sinteză a aproximativ 484 de cazuri confirmate în laborator a estimat o letalitate de circa 26%. Cifra descrie cazuri suficient de grave încât să fie confirmate și publicate, nu șansele după o mușcătură. Mușcăturile de câine au precedat boala la 60% dintre pacienți, iar zgârieturile, linsul sau alt contact cu câini sau pisici la încă 27%. Îndepărtarea anterioară a splinei a fost înregistrată la 59 de pacienți, iar alcoolismul la 58.

Afecțiunile cu risc mai mare, după CDC, sunt un sistem imunitar slăbit din cauza unor boli precum cancerul, diabetul sau HIV, medicamente precum chimioterapia, absența splinei și tulburările legate de consumul de alcool. Persoanele fără splină ies în evidență: prezentarea pentru clinicieni a CDC le atribuie un risc de deces de 30–60 de ori mai mare din cauza acestei infecții, cu insuficiență de organ și deces posibile în 24–72 de ore de la debut.

De aceea, Societatea Americană de Boli Infecțioase recomandă antibiotice administrate precoce, timp de 3–5 zile, după o mușcătură de câine sau pisică, pentru persoanele imunodeprimate, fără splină sau cu boală hepatică avansată, fără să se aștepte apariția infecției. Adaugă că poate fi indicată profilaxia rabiei după expunere, cu consultarea autorităților locale de sănătate. Recomandările pentru transplant le cer pacienților să contacteze imediat echipa medicală dacă sunt zgâriați sau mușcați de un animal, „inclusiv de propriul animal”.

Linsul. Sinteza din CMAJ spune că animalele nu ar trebui să lingă răni deschise, tăieturi sau dispozitive medicale precum cateterele intravasculare și că pot fi descurajate să lingă fața persoanelor imunodeprimate. Recomandările pentru transplant spun simplu să nu săruți animalele.

Firul comun

Animalul de care trebuie să stai departe e cel cu diaree

Mai multe infecții urmează aceeași cale, de la fecale la mâini și la gură. În cazul Campylobacter, sinteza din CMAJ spune că „achiziția recentă a unui cățel sau pui de pisică este asociată cu cel mai mare risc de transmitere”. Salmonella poate proveni de la orice specie și e deosebit de frecventă la reptile, amfibieni, rozătoare și păsări de curte tinere. Cryptosporidium se răspândește prin contact cu oameni sau animale infectate, mai ales cu diaree, iar ESCCAP spune că infecțiile cu speciile de la câine și pisică sunt „de obicei, dar nu întotdeauna, limitate la persoanele imunodeprimate”.

Aici logica litierei nu mai funcționează. Toxoplasma are nevoie de o zi sau mai mult ca să devină infecțioasă, dar Giardia și Cryptosporidium sunt, în cuvintele ESCCAP, „imediat infecțioase în fecalele proaspete”. Ghidurile HIV recomandă evitarea contactului direct cu diareea sau fecalele animalelor de companie, purtarea mănușilor la curățenie și limitarea sau evitarea contactului direct cu vițeii și mieii. ESCCAP adaugă că persoanele imunodeprimate „nu ar trebui să fie în contact apropiat cu pisici și/sau câini bolnavi” și consideră igiena strictă singura cale de a preveni transmiterea tipurilor zoonotice.

La Giardia se cuvine un ton mai calm. Câinii și pisicile poartă mai ales tipuri adaptate la animale, așa că ESCCAP numește transmiterea de la animale de companie la oameni „foarte rară”; când tipuri animale apar totuși la oameni, de obicei e vorba de imunosupresie. Nu recomandă în general tratarea unui animal sănătos cu test pozitiv, dar face o excepție când în casă sunt persoane imunodeprimate, încă un motiv să-i spui medicului veterinar.

Viermi și dermatofitoză

De ce se schimbă calendarul deparazitării

Ghidul ESCCAP pentru viermi tratează casa ta ca pe un factor de risc în sine. Pentru câinii și pisicile care locuiesc cu copii mici, cu persoane imunodeprimate sau vârstnice, prevede, în funcție de evaluarea riscului, deparazitare planificată o dată pe lună sau examen coproparazitologic lunar, cu tratament după rezultat. Îngrijorările includ viermii rotunzi Toxocara, ale căror larve se pot localiza în ochi, în nervi sau în creier, și teniile Echinococcus. Frecvențele și efectele adverse sunt explicate în Este sigură deparazitarea?

Mare parte din expunere are loc afară. Sinteza din CMAJ notează că larvele de Toxocara au nevoie de două-trei săptămâni după eliminare ca să devină infecțioase, așa că riscul cel mai mare e solul contaminat de animale netratate sau fără stăpân, în nisipare, grădini și terenuri de sport. Lista ESCCAP e scurtă: strânge regulat fecalele, poartă mănuși la grădinărit, ține nisiparele acoperite și spală-te pe mâini după ce atingi animalele și înainte de masă.

Dermatofitoza (pecinginea) e o infecție fungică a pielii, nu un vierme, iar sursa obișnuită sunt pisicile. ESCCAP cere reducerea expunerii, „în special a copiilor sau a persoanelor imunodeprimate”, la animalele infectate și la mediile contaminate. Zonele fără păr de pe corpul unui animal sunt un motiv să suni medicul veterinar, deși animalele infectate nu au întotdeauna semne evidente.

Alte animale

Reptile, păsări și pești: riscurile pe care nu le vezi

Reptile și amfibieni. Sunt în fruntea tuturor listelor pentru că un animal sănătos nu poate fi făcut sigur. CDC spune că și cele sănătoase pot purta Salmonella, care ajunge la om prin animal, prin mediul lui sau prin apa din terariu, și spune fără ocolișuri ce poate face un control veterinar: „Un medic veterinar nu va putea împiedica reptila sau amfibianul tău să elimine Salmonella, pentru că aceste bacterii se găsesc în mod normal la reptilele și amfibienii sănătoși.” Adaugă că persoanele cu sistem imunitar slăbit nu ar trebui să manipuleze rozătoarele folosite ca hrană. Dacă un astfel de animal e deja în casă, CDC menționează posibilitatea ca de el să se ocupe altcineva din casă.

Păsări. Psitacoza provine de la păsări infectate și nu trebuie să atingi una ca să te îmbolnăvești. Organizația Mondială a Sănătății spune că oamenii se infectează mai ales prin inhalarea particulelor din secreții respiratorii, excremente uscate sau praf de pene și că „Nu este necesar contactul direct cu păsările pentru ca infecția să aibă loc.” În februarie 2024, Austria, Danemarca, Germania, Suedia și Țările de Jos au raportat o creștere a cazurilor, cu cinci decese, deși OMS a evaluat riscul general ca scăzut. De aici sfatul ca altcineva să curețe colivia.

Pești și rozătoare. Sinteza din CMAJ leagă peștii de acvariu de Mycobacterium marinum, iar rozătoarele, mai ales șoarecii și hamsterii, de coriomeningita limfocitară. CDC include persoanele cu sistem imunitar slăbit printre cele mai predispuse la boală severă din cauza germenilor purtați de mamiferele mici.

Câini adoptați

Brucella canis: rară, dar merită o întrebare

Această infecție a câinilor ajunge la om prin contact cu secreții infectate, cu riscul cel mai mare în jurul fătării sau al avortului la câinii infectați. O evaluare de risc din Regatul Unit, din 2023, a încadrat probabilitatea infecției ca foarte scăzută pentru populația generală și scăzută pentru persoane precum crescătorii, personalul din adăposturi și proprietarii de câini infectați. A mai spus că „Persoanele imunodeprimate au probabil un risc mai mare de infecție severă.” Până în iulie 2023, Regatul Unit identificase două cazuri umane confirmate în laborator, unul dintre ele o persoană imunodeprimată care a avut nevoie de tratament în spital.

Majoritatea cazurilor la câini din Regatul Unit au implicat animale importate din Europa de Est, marea majoritate câini tineri din România. Dacă adopți un câine cu trecut necunoscut, e rezonabil să întrebi medicul veterinar dacă are sens o testare. Dacă un câine e diagnosticat, evaluarea spune că proprietarii cu afecțiuni preexistente ar trebui să-și anunțe medicii despre posibila expunere.

Bolul de mâncare

Dietele crude sunt riscul cel mai ușor de eliminat

Când cercetători din Țările de Jos au testat 35 de diete crude comerciale congelate, au găsit E. coli O157:H7 în 23%, Listeria monocytogenes în 54%, Salmonella în 20% și E. coli producătoare de ESBL, rezistentă la antibiotice, în 80%. Congelarea funcționează mult mai bine împotriva paraziților decât împotriva multor bacterii. O sinteză din 2019 a concluzionat: „Din precauție, sfatul împotriva hrănirii cu alimente crude emis de diverse organisme profesionale pare justificat, mai ales în cazul numeroaselor gospodării care includ persoane deosebit de vulnerabile la boli infecțioase.”

Recomandările sunt neobișnuit de unitare aici. Recomandările pentru transplant spun să nu hrănești animalele cu diete crude. Sinteza din CMAJ recomandă hrană comercială la conservă sau uscată ori hrană gătită bine acasă și notează că recompensele crude, cum sunt urechile de porc, sunt frecvent contaminate cu Salmonella. (Dacă regândești ce pui în bol, începe cu Nutriția câinelui, pe înțeles.)

În practică

La ce se reduc recomandările

Majoritatea sfaturilor din sinteza CMAJ, de la CDC, ESCCAP și din recomandările pentru transplant se reduc la această listă:

1. Spală-te pe mâini cu apă și săpun după ce atingi animale sau lucrurile lor și înainte de masă.
2. Lasă treburile murdare altcuiva. Litiera, coliviile, acvariile și excrementele revin altcuiva, când se poate. Dacă nu, poartă mănuși, iar dacă ai avut un transplant, și mască.
3. Curăță litiera în fiecare zi și ține-o departe de locul unde se pregătește sau se mănâncă hrana.
4. Ține la zi controlul paraziților, inclusiv al puricilor, după calendarul stabilit de medicul veterinar pentru casa ta.
5. Hrănește cu mâncare comercială sau bine gătită și renunță la carnea crudă, ouăle crude și recompensele crude.
6. Ferește de lins fața, tăieturile și orice dispozitiv medical.
7. Evită zgârieturile. Ține ghearele scurte și evită joaca brutală. Dezgherarea nu e recomandată.
8. Limitează ce poate lua animalul de afară. Pisicile în casă, câinii în lesă și fără băut din toaletă sau din ape de suprafață.
9. Curăță ce folosesc. Spală așternutul regulat, de exemplu săptămânal, și dezinfectează cuștile și zonele de hrănire.
10. Mergi din timp la veterinar. Controale regulate și o vizită la primul semn de boală.

Un animal nou

Dacă te gândești să-ți iei un animal

Acesta e momentul să întrebi mai întâi. Recomandările pentru transplant spun să discuți cu echipa medicală înainte de a lua un animal nou și avertizează că ți se poate cere să nu o faci în primele 6–12 luni după transplant sau după tratamentul pentru rejet. Sinteza din CMAJ sugerează ca, atunci când imunosupresia e temporară sau variabilă, să iei în calcul să aștepți până se stabilizează și spune că „animalele mature de la furnizori consacrați prezintă un risc mai mic decât alte tipuri de animale”. Pentru pisici, ghidurile HIV adaugă: mai mari de un an, sănătoase, dintr-un mediu cunoscut, cu istoric medical documentat și fără purici.

Medicul tău și veterinarul

Doi oameni care vorbesc rar între ei

Medicul tău îți cunoaște sistemul imunitar și poate să nu știe nimic despre animalul tău. Medicul veterinar cunoaște animalul, dar, cum arată sinteza din CMAJ, „poate să nu cunoască statusul imunitar al proprietarului”. Un sondaj din 1999 din Wisconsin a găsit „o lipsă aproape completă de comunicare” între cele două profesii în privința zoonozelor, iar în 2015 sinteza din CMAJ raporta în continuare că majoritatea nu discută regulat aceste riscuri cu pacienții, cu clienții sau între ei.

Așa că mesajul trebuie să circule prin tine. Spune-i medicului cu ce animale trăiești și menționează-le din nou ori de câte ori te îmbolnăvești: sinteza din CMAJ spune că istoricul de contact cu animale îi ajută pe medici să se gândească la diagnosticele potrivite. Spune-i medicului veterinar că în casă e o persoană imunodeprimată. Nu trebuie să-i spui și diagnosticul, iar ESCCAP spune că aceste informații ar trebui să fie disponibile „fără a fi nevoie de istoricul medical al clientului”. Această singură propoziție poate schimba calendarul deparazitării, felul în care e tratat un test pozitiv pentru Giardia și sfatul pe care îl primești despre un animal nou.

Limitele

Ce nu îți pot spune ghidurile

Mare parte din aceste sfaturi sunt raționament atent, nu risc măsurat. Ghidul din 2019 al Societății Americane de Transplant spune că multe dintre recomandările sale se bazează pe „standarde bune de prevenire a infecțiilor, extrapolare de la alte gazde imunodeprimate și riscuri constatate din serii de cazuri la pacienții cu transplant”. Sinteza din CMAJ spune că informațiile care ajută oamenii să cântărească riscurile și beneficiile contactului cu animalele sunt „limitate”. O parte dintre cele mai precise sfaturi de aici au fost scrise pentru persoane cu HIV și număr scăzut de CD4 și s-ar putea să nu se aplice direct la alte afecțiuni. Nimeni nu îți poate da un procent personal.

Contează și beneficiile. Aceeași sinteză spune că deținerea unui animal „poate avea beneficii pentru sănătate, emoționale și sociale”, iar de aceea recomandările merg spre precauții, nu spre îndepărtarea animalului. Dacă apare totuși discuția despre găsirea unui alt cămin, ea merită să fie concretă: ce animal, ce infecție, pentru cât timp. Echipa medicală poate răspunde la asta, iar medicul veterinar completează partea animalului.

Sursa

„E sigur pentru casa mea?”

La întrebări ca aceasta e ușor să se răspundă prost pe internet, în ambele direcții: „scapă de pisică” sau „nu e nicio problemă”. Lares Pecoris este un instrument de referință pentru medicii veterinari. Răspunde din documente oficiale, printre care ghidurile ESCCAP citate aici, iar fiecare răspuns vine cu sursa lui. Acoperă partea animalului din întrebare; îngrijirea ta rămâne la echipa ta medicală. Când o întrebare nu e acoperită de surse, Lares spune asta în loc să ghicească (mai multe în cum construim corpusul).

Întrebări

Întrebări frecvente

Surse

1. US Centers for Disease Control and Prevention. Healthy Pets, Healthy People: risk factors, 30 January 2025; Reptiles and amphibians, 13 January 2026; Small mammals, 14 May 2026.
2. US Centers for Disease Control and Prevention. About cat scratch disease, updated 23 March 2026.
3. US Centers for Disease Control and Prevention. About Capnocytophaga and Clinical overview of Capnocytophaga, 26 August 2025.
4. Stull JW, Brophy J, Weese JS. Reducing the risk of pet-associated zoonotic infections. CMAJ 2015;187(10):736–743. doi:10.1503/cmaj.141020.
5. American Society of Transplantation. Interacting with animals after your transplant, patient handout, revised 1 March 2025.
6. Avery RK, Michaels MG, AST Infectious Diseases Community of Practice. Strategies for safe living following solid organ transplantation. Clinical Transplantation 2019;33(9):e13519. doi:10.1111/ctr.13519.
7. US National Institutes of Health. HIV Clinical Guidelines: Adult and Adolescent Opportunistic Infections. Toxoplasmosis, updated 9 September 2025; Bartonellosis, updated 14 November 2023; Cryptosporidiosis, updated 18 January 2023.
8. US National Institutes of Health. HIV Clinical Guidelines: Pediatric Opportunistic Infections. Toxoplasmosis.
9. ESCCAP Guideline 01: Worm Control in Dogs and Cats, 7th edition, June 2025.
10. ESCCAP Guideline 02: Superficial Mycoses in Dogs and Cats, 4th edition, February 2019.
11. ESCCAP Guideline 03: Control of Ectoparasites in Dogs and Cats, 7th edition, January 2022.
12. ESCCAP Guideline 06: Control of Intestinal Protozoa in Dogs and Cats, 3rd edition, March 2025.
13. Cook AJC, Gilbert RE, Buffolano W, et al. Sources of toxoplasma infection in pregnant women: European multicentre case-control study. BMJ 2000;321:142. Full text.
14. Butler T. Capnocytophaga canimorsus: an emerging cause of sepsis, meningitis, and post-splenectomy infection after dog bites. European Journal of Clinical Microbiology & Infectious Diseases 2015;34:1271–1280. PubMed.
15. Stevens DL, Bisno AL, Chambers HF, et al. Practice guidelines for the diagnosis and management of skin and soft tissue infections: 2014 update by the Infectious Diseases Society of America. Clinical Infectious Diseases 2014;59(2):e10–e52. doi:10.1093/cid/ciu444.
16. Gurry GA, Campion V, Premawardena C, et al. High rates of potentially infectious exposures between immunocompromised patients and their companion animals: an unmet need for education. Internal Medicine Journal 2017;47(3):333–335. Abstract.
17. Grant S, Olsen CW. Preventing zoonotic diseases in immunocompromised persons: the role of physicians and veterinarians. Emerging Infectious Diseases 1999;5(1):159–163. Full text.
18. van Bree FPJ, Bokken GCAM, Mineur R, et al. Zoonotic bacteria and parasites found in raw meat-based diets for cats and dogs. Veterinary Record 2018;182(2):50. PubMed.
19. Davies RH, Lawes JR, Wales AD. Raw diets for dogs and cats: a review, with particular reference to microbiological hazards. Journal of Small Animal Practice 2019;60(6):329–339. doi:10.1111/jsap.13000.
20. UK Health Security Agency, Human Animal Infections and Risk Surveillance group. HAIRS risk assessment: Brucella canis, August 2023.
21. World Health Organization. Psittacosis – European region, Disease Outbreak News, 5 March 2024.

Toate sursele au fost accesate la 30 octombrie 2026.